Iacov, Rahila si Lia

In drum spre casa unchiului sau, Iacov are vedenia unei scari care pornea de pe pamant si ajungea la cer pe care se urcau su pogorau ingerii lui Dumnezeu. Il vede pe Dumnezeu sprijinindu-se de scara, care ii face promisiunea auzita si de bunicul si tatal lui: <<”Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.  Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.  Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”.  >> (Facere, 28, 13-15)

Iacov ajunge pe pamanturile lui Laban, unde o cunoaste pe Rahila, tot la o fantana, intamplare similara celei petrecute intre Rebecca si slujitorul lui Isaac.

Ajuns la unchiul sau, se va angaja la el. Se indragosteste de Rahila, fiica mai mica a lui Laban , care era foarte frumoasa ( Rahila era chipeşă la statură şi tare frumoasă la fată, Fac, 29, 17). pentru care se angajeaza sa ii slujeasca acestuia timp de 7 ani. Aparent, Laban se invoieste. Cei 7 ani trec foarte repede pentru Iacov, caci o iubea pe Rahila. Dar in noaptea nuntii Laban o trimite pe Lia (fiica sa mai mare, care era beteaga de ochi) , fiica sa mai mare, in locul Rahilei, in iatacul nuntii. Iacov va fi foarte dezamagit de acest gest, dar dupa o saptamana de la unirea cu Lia, Laban i-o va da lui Iacov si pe  Rahila, pentru care acesta va trebui sa lucreze inca 7 ani. Iacov o va iubi pe Rahila mai mult decat pe Lia, motiv pentru care Dumnezeu va inchide pantecele Rahilei. Acum va incepe un soi de concurenta intre cele doua surori si roabele lor, caci socoteau ca cea care va avea mai multi copii, va fi iubita mai mult de Iacov.

Apoi:<< Iar pe vremea seceratului grâului s-a dus Ruben şi, găsind în ţarină mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila insă a zis către Lia, sora sa: “Dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău!” 

Iar Lia a zis: “Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahila a zis: “Nu aşa, ci pentru mandragorele fiului tău, să se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!” 

Venind Iacov seara de la câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: “Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Şi în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea. >>

Cred ca de-aici porneste faptul ca rodiile simbolizeaza fertilitatea.

Dumnezeu ridica ocara de la Rahila (Fac, 30,23), aceasta ramanand insarcinata si nascandu-l pe Iosif.

Dupa multi ani, Dumnezeu isi aduce aminte de Iacov si il trimite in pamanturile unde s-a nascut, cu toata averea agonisita si cu cele doua sotii cu copiii lor. Iacov pleaca fara sa-l anunte pe Laban (de fapt e o plecare furisata, caci Laban il inselase de multe ori pe Iacov in privinta simbriei, iar Iacov, cu calauzirea lui Dumnezeu, isi face situatia materiala mai suportabila; Rahila fura idolii tatalui ei, trezind mania acestuia, si-i ascunde sub samarul camilei pe care sta. Scapa de a fi descoperita pretextand “necazul obisnuit al femeilor” (deci de-aici pleaca si scuza asta…:)   ).

 Laban si Iacov fac legamant de impacare (la movila de pietre numita de Iacov “Galaad” – adica movila marturiei), iar Laban il jura pe Iacov sa nu-si ia alte sotii afara de fetele sale ( simbolul tatalui protector fata de fiicele sale, care tine neaparat sa-l faca pe ginere sa inteleaga ca ar fi tare bine sa fie fidel nevestei).

Rahila ramane insarcinata a doua oara, nascand pe Veniamin, si moare in durerile nasterii.

Fiii lui Iacov au fost doisprezece, si anume:

Fiii Liei: Ruben, primul nascut; dupa el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar si Zabulon.

Fiii Rahilei: Iosif si Veniamin.

Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan si Neftali.

Fiii Zilpei, roaba Liei: Gad si Aser.

Iacov (Israel) moare la varsta de 147 de ani, inconjurat de fii si nepoti.

 

Avraam si Sara

Sunt “parintii a multor neamuri.”

Sarra l-a nascut pe Isaac la batranete, dupa fagaduinta Domnului. Interesant e ca cei doi sufera o schimbare a numelui, din Avram si Sarai, in Avraam si Sarra.

Dumnezeu il incearca pe Avraam, cerandu-i sa-l sacrifice pe Isaac. Avraam “trece cu brio” de aceasta incercare a Domnului, dovedindu-si credinta deplina, care “i se va socoti ca dreptate”. Acest act de jertfa e o prefigurare a Jertfei Fiului lui Dumnezeu.

De asemeni, Avraam are cinstea de a-L vedea pe Dumnezeu Cel Intreit in Fete:

1. Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau.
2. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant.  (Fac, 18, 1-2)

9. Si l-au intrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, raspunzand, a zis: “Iata, in cort!”
10. Zis-a Unul: “Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui.
11. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca.
12. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: “Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?”
13. Atunci a zis Domnul catre Avraam: “Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: “Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?”
14. Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!”
15. Iar Sarra a tagaduit, zicand: “N-am ras”, caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: “Ba, ai ras!”  (Fac, 18, 9-15)

Rasul Sarrei este un ras al bucuriei amestecat cu indoiala, dar aceasta indoiala nu a fost pe placul Sfintei Treimi, de aceea a fost certata cu voce tare.  Sau “dupa ce Sara s-a convins ca va avea un fiu, femeia “a ras ” (Facerea 21, 6). Rasul de aici se interpreteaza amical nu ironic. Va rade de bucurie si se va desfata impreuna cu Avraam, sotul ei.” (http://www.crestinism-ortodox.ro/html/11/11d_frumusetea_iubirii_de_oameni.html)

Povesti de iubire

“Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat şi femeie ne-a zidit, ca să nu fie omul singur şi să se înmulţească sămânţa chemării lui, umplând toată faţa pământului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet şi după trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulţime să rodească, pentru ca într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuţinat al bunătăţilor să strige: Aliluia!” (Acatistul Sf Arhanghel Rafail, condacul 8 )